Din culisele performanței la matematică – cu David Turturean, olimpic internațional
Astăzi avem un invitat deosebit care are un parcurs remarcabil în domeniul matematicii și al astrofizicii. Are rezultate spectaculoase la Olimpiade Naționale și Internaționale în Sri Lanka, Beijing, HighWay, Ungaria, SUA, Estonia, Columbia și multe altele.
Ultima lui realizare și cea mai importantă dintre toate este admiterea la MIT, Massachusetts Institute of Technology, una dintre cele mai prestigioase universități din lume. Numele lui este David Turturean.
Mateea, reporter Smartician: Bună David!
David: Bună și mulțumesc pentru invitație!
Mateea: Bănuiesc ca știi deja că ești inspirație pentru noi, cei care te cunoaștem, însă îmi doresc astăzi ca prietenii mei, smarticienii, să fie și ei inspirați de povestea ta. Am să încep destul de brusc. Ce reprezintă matematica pentru tine?
David: Deși unii matematicieni s-ar putea supăra pentru ce voi spune, pentru mine matematica reprezintă o unealtă, una indispensabilă. Nu mi se pare că matematica pune vreodată bețe în roată ci ajută și impresionează. Am folosit mereu matematica pentru a mă ajuta la fizică, informatică, uneori chiar și la biologie, chimie, dar o studiez separat cu cea mai mare plăcere.
Mateea: Parcursul tău nu ar fi existat dacă nu era misterul și curiozitatea față de lumea matematicii. Cum ai descoperit pasiunea/plăcerea pentru matematică?
David: Pasiunea mea pentru matematică a apărut probabil ca la mulți alții, la școală, pentru că această materie se studiază de foarte devreme. Am descoperit de mic ca îmi place să fac calcule, să rezolv probleme, să studiez lucruri mai abstracte. Învățătoarea mea a văzut că mă plictiseam în timpul orelor și că puteam să fac mai mult așa că mi-a sugerat să particip la diferite concursuri. Iar când eram eu mic, erau mult mai multe concursuri decât acum, așa că am participat la foarte multe dintre ele.
Apoi m-am înscris la Palatul Copiilor unde, cu ajutorul matematicii am descoperit și alte domenii extrem de interesante: informatica și astronomia. Acum mi se pare foarte interesant că matematica a reușit să mă atragă așa de tare de partea ei încât să rămân pe acest domeniu al științelor și după primii ani de gimnaziu.
Mateea: Spui că pasiunea ta față de matematică a apărut și datorită activităților extra pe care le-ai făcut așa că te întreb: ce alte pasiuni ai, în afară de matematică?
David: Pentru mine, depinde dacă aceste pasiuni le definim ca interese sau ca lucruri asupra cărora chiar acționez. Acum, pentru că în scurt timp voi pleca în Statele Unite, nu am mai îndrăznit să mă mai apuc de nici un hobby. Spre exemplu, mereu mi-am dorit să învăț să cânt la un instrument, dar acum chiar dacă m-aș apuca nu ar fi deloc productiv.
Îmi place foarte foarte mult să ies în natură. Îmi place să mă implic în evenimente educaționale, adică, am ajutat până acum un număr destul de mare de elevi să se pregătească pentru Bacalaureat și pentru Olimpiade Naționale. Am predat în tabere de astronomie, chiar recent la una virtuală care a avut ca scop fundraising (strângere de fonduri). Evident, îmi place să studiez domeniile acestea reale, într-un număr neobișnuit de mare, adică matematica, fizica, informatica și mai ales astronomia.
Mateea: Așa cum ai spus, matematica te-a ajutat și pentru alte materii și e ca o unealtă, dar în afara notelor bune, în afara faptului că profesorii și părinții tăi sunt mândrii de tine, cred că sunt foarte multe beneficii ale matematicii. Ce rol a avut pentru tine matematica?
David: Sincer, pentru mine matematica nu a fost niciodată despre note mari sau mulțumirea cuiva și nu a fost niciodată cu presiunea celor din jur legată de obținerea rezultatelor. Părinții mei mereu mi-au spus să fac cât pot și la competiții nu m-au inhibat cu mesaje subliminale ca: “vezi ai grijă să iei punctaj mare, să ai medalie.”
Oricum, pe mine matematica cred că m-a ajutat foarte mult generalizându-mi gândirea și raționamentele în foarte multe domenii. Pentru că profesorii mei m-au încurajat să gândesc cât mai intuitiv și complet, această gândire s-a transpus în toate domeniile din viața mea. Câteodată, pur și simplu mă gândesc la lucruri pe care le vad în jurul meu și la modul în care le abordez și le înțeleg și apoi mă gândesc că „Hmm, dacă nu aș fi făcut lucrul x la matematică, atunci nu cred că mă gândeam așa acum și aș fi pierdut o parte din înțelesul acestei întâmplări de acum.”
Deci, în concluzie, matematica te ajută la raționamentul logic și cât mai complet în foarte multe domenii, nu numai în matematică.
Dacă tot am vorbit de pasiuni hai să încercăm un Autoportret în 10 întrebări FULGER. Eu încep propoziția, tu o termini. Hai să începem.
- Defectul meu cel mai supărător este: faptul că vorbesc foarte mult
- Principala mea calitate este: răbdarea
- Iubesc cel mai mult: lumea, totul
- Urăsc cel mai mult: suferința cauzată de oameni
- Îmi place la profesorul favorit că: îmi este și mentor, nu doar un profesor
- Mă deosebesc de ceilalți prin: nu mi se pare chiar potrivit și nici nu îmi place să o spun eu, dar cred că prin rezultatele mele academice.
- Obiectul pe care l-am iubit cel mai mult în scoală a fost: matematica
- Obiectul la care îmi era cel mai dificil să învăț a fost: limba română
- Cel mai tare regret că am renunțat la: universitățile la care am fost admis, în afara de MIT.
- Care este jocul preferat din copilărie: De-a v-ați ascunselea.
Mateea: Voi pune acum o întrebare poate îndrăzneață. Ai spus că apreciezi la profesorul tău favorit că îți este și mentor, dascăl, nu doar un profesor. Cum ar trebui să predea un profesor matematică în așa fel încât să fie adorată de câți mai mulți elevi?
David: Cred că matematica trebuie prezentată logic, fără “toceală” și mai ales fără frică. Din păcate am auzit multă lume, rude și prieteni, care au avut de-a lungul anilor profesori care țipau la ore, puneau copiii să învețe multe lucruri pe de rost când nu era necesar și mai ales, puneau note mici, ca un exces de zel, ca să demonstreze că ei sunt autoritatea în clasă. Acest tip de atitudine îndepărtează elevii de orice domeniu.
Cred că este nevoie și de talent, adică nu toata lumea e capabilă să predea matematica într-un mod foarte plăcut, dar cred că trebuie să încerci întâi. Modul în care este structurat sistemul de educație la noi în țară, câteodată nu facilitează interesul uneia dintre părți, care face ca nici cealaltă parte să nu fie interesată dacă era deja.
Atunci cred că pur și simplu profesorii trebuie să își facă treaba cu dedicare și să nu fie extrem de autoritari, lucruri care împreună, chiar cred că fac minuni.
Mateea: În ceea ce te privește cât consideri ca a fost ereditatea, cât a fost mediul în care te-ai dezvoltat și cât a fost educația pe care ai primit-o. Care e formula care ți-a adus succesul?
David: N-aș putea să separ foarte mult mediul de educație. Consider că mediul în care am fost crescut, aici mă refer și la școală, a fost unul care m-a încurajat foarte mult să excelez în educație și am reușit pentru că eram motivat (după cum am spus, niciodată nu mi-a fost impus nimic).
S-ar putea sa fi fost și puțină ereditate în joc pentru că multe rude de-o vârstă cu mine de exemplu verișori, unchi sau mătuși, au dat și ei dovadă de o excelență academică. Totuși, mulți oameni se așteaptă ca părinții mei sa fie profesori universitari, fie persoane publice, dar nu e deloc așa. Ei vând produse agricole, adică legume, fructe cu un venit care nu este “uau”.
Mateea: Adică putem spune că ți-ai construit drumul de unul singur.
David: Da. Adică mediul meu nu e unul care favorizează din punct de vedere exterior această dezvoltare academică. Dar nu a contat asta, a contat iubirea pe care am primit-o și sprijinul emoțional. Iar aceste lucruri nu pot să le despart de al treilea lucru pe care l-ai spus, educația nu de la școala, educația de acasă.
Deci cred ca a fost foarte mult mediu + educație și cum am spus nu numai cea de la scoala, în procent de cam 75%, iar genetică cam 25%.
Mateea: Ai spus că educația nu se face doar la școală ci mai ales acasă deci cred că este foarte important să facem părinții să înțeleagă cum își pot ajuta copiii. Ai un sfat pentru părinți ca să își ajute copiii să le placă matematica și să nu fie forțați?
David: La matematică – dar mai ales la matematică – văd că sunt foarte mulți părinți pe la concursuri și olimpiade care trag de copil, adică văd tendința aceasta a părinților la concursuri de a le spune „vezi că acel copil a luat foarte multe premii, ai grija că este multă competiție”, „ia punctaj maxim, ai grija să te califici”. Aceste mesaje nu aduc decât mult stres pus pe umerii copiilor care de multe ori sunt de clasa a cincea, a șasea, a șaptea. Și acest stres e inutil.
Sau cunosc copii care au rămas cu un gust amar pentu o materie pentru că părinții le rupeau paginile din caiet sau țipau la ei când făceau temele și, deși se știe că nu e bine să faci lucruri din astea, ei oricum le fac. Deci îi sfătuiesc să o lase mai moale și să nu mai fie așa de încordați pe notele sau rezultatele copiilor.
Mateea: Am vorbit despre părinți și despre profesori, dar de fapt, noi, copiii suntem cei care încercăm să înțelegem matematica ca să o folosim ulterior, în viața, ca pe o unealtă, cum ai spus la început. Așa că te întreb dacă ai un sfat pentru elevii care studiază în special matematica, dar nu numai.
David: Cred că i-aș sfătui să nu le fie frică să exploreze, adică multă lume când descoperă că e bună la ceva când sunt mici, încearcă să rămână pe domeniul acela, pentru că dacă încearcă altceva și dă greș atunci nu-i va fi bine. Totuși zic, din proprie experiență, faptul că ceva apare în calea ta primul și altceva vine mai tarziu pe drum, nu înseamnă că o să te descurci cel mai bine la acel lucru la care te-ai priceput din prima și nici că nu ai să te descurci la acel lucru care a apărut mai târziu, pentru că nu așa funcționează lucrurile.
Deși sunt olimpic internațional, îți spun sincer că am mai multe diplome de participare sau mențiuni decât medalii de aur și argint și cred că legătura dintre diplomele de participare și medaliile strălucitoare este foarte mare. Cu alte cuvinte, dacă nu aș fi încercat atât de multe lucruri, nu mi-aș fi dat seama ce îmi place și as fi fost mereu în dubiul asta: „Hmm, dacă aș fi mers pe drumul acesta oare cum ar fi fost”. Să știu că nu prea am dubii față de ce-mi place și asta mi se pare împlinitor pentru că acum chiar știu că domeniul acesta nu mi l-am ales pentru ca mi-a picat pur și simplu în fața și am mers pe drumul asta, ci pentru că am încercat mai multe lucruri și acesta chiar mi-a plăcut.
Deci, pe scurt încurajez explorare și experimentare.
Mateea: Am văzut astăzi ca ai multe cunoștințe si sfaturi și nu doar din domeniul științelor ci am văzut acum că din multe domenii. Îți mulțumesc din nou pentru că ai acceptat invitația, David! Și îți urez un viitor cât mai strălucitor și plin de oportunități!
Acest interviu este realizat de Mateea, elev și reporter Smartician.
